Despărțire. Divorț. Durere. Resentimente. Regrete. Abandon. Pierderea încrederii – (și) lista poate continua. Sunt cuvinte care trezesc în noi sentimente de tristețe, de regret, iar imaginea pe care o avem în minte este cea de separare, de rupere. Personal, nu am gustat durerea unei astfel de despărțiri, însă am consiliat familii aflate în situații de impas și cuvintele lor ne sunt încă prezente în memorie. Ei bine, un prim aspect legat de aceste situații de impas e chiar locul de unde pornești discuția despre divorț, sau poziția din care o faci. 

‍

Oare când e bine să îți pui întrebări ca cea din titlul articolului? În urmă cu trei ani am lucrat la un proiect scris mai amplu. Într-unul dintre capitole, am analizat pasaje din Biblie care

aduc în fața cititorului aspecte ce țin de căsătorie și despărțire. Evangheliile ne prezintă, pe lângă alte informații, episoade din viața Domnului Isus și lucrarea pe care a desfășurat-o cât timp a fost pe pământ. Fiecare surprind câteva dintre disputele pe care El le-a avut cu fariseii și cărturarii, una dintre ele fiind legată de viața de căsnicie. În fața popularității crescânde a Domnului Isus, fariseii căutau elemente de discreditare a Lui, folosindu-se chiar de cuvintele Sale.

‍

Așadar, ei Îl întreabă: „Oare este îngăduit unui bărbat să își lase nevasta pentru orice pricină?” (Matei 19:3b) În răspunsul Lui, Isus merge la sursă: „Dumnezeu a zis”. În sine, aceasta este o afirmație legată de inspirația divină a Vechiului Testament, deoarece acele cuvinte din Geneza nu sunt atribuite niciunui alt scriitor sau vorbitor, Isus atribuindu-I-le lui Dumnezeu.

‍

Deci, fariseii Îl întreabă despre despărțire, iar Isus le răspunde vorbind de căsătorie. Unul dintre

comentatorii Noului Testament spune că Domnul Isus a făcut acel lucru tocmai ca să sublinieze importanța vitală a iertării și împăcării. Mai mult, spun alți comentatori, ori de câte ori lui Isus i se punea o întrebare legată de divorț sau despărțire, Isus răspundea vorbind despre căsătorie.

‍

Domnul Isus merge la sursă, în Geneza 2, ca mai apoi să facă afirmația: „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă.” Astfel, „mariajul nu este doar o simplă înțelegere dintre două persoane, ci o relație pe care Dumnezeu o consideră un legământ încheiat în fața Lui” – consideră comentatorii acestui pasaj. Domnul Isus, de asemenea, subliniază unirea celor doi așa cum a poruncit-o Dumnezeu. „Isus considera Geneza 2:24 (în combinație cu Geneza 1:27) o ordonanță divină, și nu o simplă descriere a ceea ce se întâmplă de obicei pe pământ. Isus a privit căsnicia „ca pe o uniune indisolubilă, una care durează până la moarte, ca pe o instituție

categoric de origine divină”.

‍

Isus face aceste afirmații ca răspuns la ispitirea fariseilor, a căror gând nu era să ridice căsătoria la un rang înalt, ci să Îl „prindă” pe Domnul Isus cu o afirmație pe care ei ar fi folosit-o mai apoi ca să Îl incrimineze. Iar Isus, asemeni lui Maleahi, profet din Vechiul Testament, punctează adevăratele motive: împietrirea inimii (din cauza împietririi inimii, Moise a permis o carte de despărțire) și idolatria, ambele păcate grave. Inima este fie total predată Domnului, fie idolatră, devenind astfel un izvor de neascultare.

‍

Din răspunsul Domnului Isus înțelegem clar care este „idealul lui Dumnezeu: ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă,” spune alt comentator. Regula Scripturii este împăcarea, pocăința, menținerea unității, și nu despărțirea”, notează el în continuare.

‍

Cred că în acest moment putem lua o scurtă pauză de reflecție. Ai citit ce spune Biblia, ce spun Isus și comentatorii, precum și despre experiența unei familii care este în lucrare de mulți ani. Care este, însă, părerea ta? Ce crezi tu despre aceasta? Ce spun prietenii sau prietenele tale? 

Ce spun se potrivește cu ceea ce fac și care este atitudinea lor în fața divorțului? Ce valori și principii de viață ți-ai însușit (sau, ai adoptat)?

‍